Cuprins

40. Relieful major din America de Sud

Structura planșei 40

Sub titlu, legenda prezintă texturile pentru trei trepte altitudinale: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și mai mare de 800 de m.

Unitățile de relief principale sunt numerotate pe hartă și explicate în partea dreaptă a planșei. Explorarea se face de sus în jos și de la stânga la dreapta. Cifrele de pe hartă indică:

1. Podișul Guyanelor
2. Câmpia Amazonului
3. Podișul Brazilian
4. Munții Anzi
5. Câmpia La Plata
6. Podișul Patagoniei

Continentul este traversat de o linie întreruptă în zona mediană. Acesta este traseul parcurs de profilul de înălțime detaliat în planșa 41.

Informații despre conținut

Relieful major al Americii de Sud este caracterizat printr-o diversitate impresionantă de forme și tipuri care reflectă complexitatea geologică și climatică a continentului. De la munți impunători, până la câmpii fertile și deșerturi aride, topografia Americii de Sud influențează profund mediul înconjurător și viața cotidiană a locuitorilor săi. Altitudinea medie a reliefului Americii de Sud este de circa 600 m, iar distribuția dintre treptele de altitudine, este relativ echilibrată. Astfel, treapta altimetrică sub 200 m deține circa 40% din suprafața continentului și este specifică zonelor de câmpie și celor litorale din partea central-nordică, estică și sud-estică. Altitudinile medii între 200 și 800 m dețin aproximativ 30% și tot atât revine reliefului cu altitudine de peste 800 m, specific litoralului vestic al continentului, în general Munților Anzi, dar și zonelor mai înalte din Podișul Braziliei, de pe coasta estică. Altitudinea maximă din America de Sud este de 6.961 metri, în vârful Aconcagua din Anzii argentinieni, iar cea mai scăzută altitudine, de 0 metri, este în Delta Amazonului și pe litoralul nord-estic al Braziliei.

Dintre toate unitățile majore de relief ale continentului, vom prezenta câteva mai importante. Prezentarea lor se va face de la nord la sud și de la stânga la dreapta, după cum apar pe planșa 40.

1. Podișul Guyanelor, localizat în nord-estul continentului, se înscrie în ecartul altitudinal de 200 - 600 de metri și se caracterizează printr-un teren plat sau ușor ondulat, cu câteva zone izolate de dealuri, care pot ajunge și la 1000 de metri. Zona face parte din regiunea biogeografică a pădurilor amazoniene, cu climă tropicală. Dispune de resurse bogate de bauxită, aur și diamante, care susțin economiile locale, deoarece arealele care revin agriculturii sunt puține, teritoriul fiind în mare parte acoperit de păduri.
2. Unul dintre cele mai mari ecosisteme, nu doar din America de Sud, ci de pe întreaga planetă, este Câmpia Amazonului. Aceasta acoperă o suprafață de circa 7 milioane km², se întinde pe teritoriul a 7 state din nordul continentului și este străbătută de fluviul cu cel mai mare debit din lume, Amazonul, de la care își trage și numele. Este o unitate de relief cu altitudine joasă, sub 200 m, al cărei peisaj este dominat de jungla amazoniană, supranumită și “plămânul verde al planetei”. În perioada sezonului ploios, multe părți ale câmpiei Amazonului sunt acoperite de apă, creând un mediu asemănător cu „pădurile plutitoare” unde copacii sunt parțial scufundați, iar fauna adaptată acestui mediu include pești care se hrănesc cu fructe căzute din copaci. Câmpia se confruntă cu probleme severe legate de defrișare și degradare a habitatului, în principal din cauza activităților agricole, minerit și expansiune urbană. Aceste activități amenință biodiversitatea și contribuie la schimbările climatice globale. Regiunea este locuită de aproximativ 400 de grupuri etnice indigene, care au trăit în armonie cu pădurea de secole. Aceste comunități au un stil de viață tradițional, strâns legat de resursele naturale ale Amazonului.
3. Podișul Brazilian acoperă o mare parte din centrul și estul Braziliei, extinzându-se pe o suprafață de aproximativ 1,6 milioane km², de la Munții Anzi din vest, până la Oceanul Atlantic în est. Are altitudini între 200 și 800 metri, dar în partea sa centrală și sudică se regăsesc și altitudini mai mari. Jumătatea estică este dominată de o climă tropicală, cu o vegetație luxuriantă de păduri tropicale, în timp ce jumătatea vestică are o climă semi-aridă, care impune existența savanelor de tip cerrado, adică o vegetație de tip savană, cu arbori mici, iarbă și plante xerofile. Podișul este un important centru agricol al Americii de Sud, renumit pentru cultura de soia și porumb, iar dintre resursele subsolului se remarcă bauxita și minereul de fier. Regiunea este locuită de o populație diversă, cu orașe mari, precum Brasilia (capitala Braziliei) și Belo Horizonte, ambele centre economice și culturale importante.
4. Coasta vestică a continentului este ocupată de cel mai lung lanț muntos din lume, Munții Anzi, care se întind de la nord la sud pe 7.000 de kilometri, traversând șapte state: Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile și Argentina. Lățimea lanțului muntos variază, de la 200 de km în nord, la 600 de km în sud, și deține altitudinea cea mai mare de pe continent, 6.961 metri în vârful Aconcagua. Lanțul muntos cuprinde și mulți vulcani, dintre care unii activi, precum Cotopaxi, în Ecuador, și Villarrica, în Chile, dar și o mare varietate de ecosisteme, de la păduri tropicale la regiunile de altitudine mare, acoperite cu iarbă și ghețari montani. De exemplu, ghețarul Quelccaya, din Peru, este considerat cel mai mare ghețar tropical din lume. Munții au fost centrul Imperiului Incaș, care a construit impresionante infrastructuri montane, inclusiv Machu Picchu, o fortăreață situată pe un vârf montan la aproximativ 2.400 de metri altitudine. Totodată, aceștia oferă și unele dintre cele mai spectaculoase trasee de drumeție din lume, cum ar fi Drumul Inca, unul dintre cele mai renumite trasee de trekking spre Machu Picchu, care oferă priveliști impresionante asupra peisajului montan. Munții Anzi sunt locuiți de multe populații indigene, cum ar fi Quechua și Aymara, care și-au adaptat stilul de viață și tradițiile la condițiile montane, dezvoltând tehnici agricole și arhitecturale unice pentru a supraviețui în acest mediu dificil. Locuirea permanentă a munților se realizează până la 4000 m altitudine. De exemplu, satul Potosi, din Bolivia, este situat la 4.090 metri, orașul La Paz, capitala Boliviei, la 3.650 m, satul Cusco, din Peru, la 3.400 m sau Quito, capitala Ecuadorului, la 2.850 m altitudine.
5. Câmpia La Plata se află în partea centrală și sudică a continentului, în sudul Braziliei, Argentina și Uruguay. Relieful său este plan, cu altitudini sub 200 metri și acoperă o suprafață care depășește cu puțin 1 milion km². Clima este tropicală și temperată, ceea ce impune o vegetație predominantă de ierburi în Uruguay, respectiv vegetația de pampas în Argentina și pâlcuri izolate de păduri de foioase. Este una dintre principalele regiuni agricole ale continentului, aici cultivându-se predominant grâu, porumb, soia și floarea-soarelui. Zona este dens populată, cu multe orașe mari și centre comerciale, care servesc atât ca centre economice, cât și ca puncte de distribuție pentru produsele agricole. Dintre acestea amintim Buenos Aires, capitala Argentinei, Montevideo, capitala Uruguayului, și Rosario, un important centru comercial din Argentina.
6. Podișul Patagoniei, din sudul continentului, se întinde în Chile și Argentina și are un relief plat, care variază ca altitudine între 400 și 1.500 metri. Climatul este în general semiarid și temperat rece, influențând o varietate semnificativă de ecosisteme, de la cele cu ierburi și arbuști de stepă, până la pădurile de conifere și de fag. Agricultura în Podișul Patagoniei este limitată din cauza condițiilor climatice, dar creșterea animalelor, în special a oilor și bovinelor, este o activitate economică importantă. Regiunea este relativ slab populată în comparație cu alte zone ale Americii de Sud, iar așezările sunt adesea răzlețe și puțin populare, cu orașe principale precum El Calafate, El Chalten, și Puerto Natales, care servesc drept centre comerciale și turistice. Podișul găzduiește cele mai mari câmpuri de gheață din emisfera sudică, după Antarctica, fiind totodată și cel mai mare câmp de gheață din afara regiunilor polare. Unul dintre puținii ghețari din lume care încă avansează, Perito Moreno, este o atracție turistică majoră și un exemplu impresionant de activitate glaciară.

Relieful major al Americii de Sud nu numai că modelează peisajele spectaculoase ale continentului, dar influențează profund viața oamenilor, clima și biodiversitatea. Această varietate geografică reprezintă atât o resursă valoroasă cât și o provocare pentru conservare și dezvoltare sustenabilă în viitor.