55. Relieful major din Africa

Structura planșei 55

Sub titlu, legenda prezintă texturile pentru trei trepte altitudinale: de la 0 la 200 de m, de la 200 de m la 800 de m și peste 800 de m.

Unitățile de relief principale sunt numerotate pe hartă și explicate în partea dreaptă a planșei. Explorarea se face de sus în jos și de la stânga la dreapta. Cifrele de pe hartă indică:

Munții Atlas
Deșertul Sahara
Depresiunea Congo
Munții Kenya-Kilimanjaro
Munții Scorpiei

Continentul este traversat de o linie întreruptă în zona mediană. Acesta este traseul parcurs de profilul de înălțime detaliat în planșa 56.

Informații despre conținut

Africa, al doilea cel mai mare continent de pe Pământ, este un teritoriu vast și divers din punct de vedere geografic. Una dintre cele mai importante trăsături ale reliefului african este prezența Marelui Rift Est-African, un vast sistem de fisuri tectonice, care se întinde de la Marea Roșie până în Mozambic, separând plăcile tectonice și creând peisaje deosebite, definite de prezența vulcanilor și a lacurilor tectonice. Altitudinea medie a reliefului din Africa este de aproximativ 600 de metri. Analizând planșa 55, se observă faptul că altitudinea cea mai joasă, sub 200 m, deține ponderea cea mai redusă, de circa 20% din suprafața continentului, și este întâlnită în câmpiile litorale din vestul și estul continentului, la care se adaugă regiunea Deltei Nilului, în nord. Cea mai mare extindere o au unitățile de relief cu altitudinea cuprinsă între 200 și 800 m. Acestea dețin o pondere de circa 50% și ocupă toată partea central-nordică a Africii, inclusiv Deșertul Sahara. Un procent de aproximativ 30% revine reliefului montan, cu altitudini de peste 800 m, care domină partea sudică a continentului (Munții Drakensberg), extremitatea nordică, ce revine Munților Atlas, și fâșia teritorială extinsă de-a lungul Marelui Rift African, cu Platoul Etiopiei, Munții Kenya-Kilimajaro, Ruwenzori și Insula Madagascar.

În partea nord-vestică a continentului se găsesc Munții Atlas, un lanț muntos de aproximativ 2.500 km lungime, care se întind în Maroc, Algeria și Tunisia. Aici se înregistrează altitudinea maximă din nordul Africii, 4.167 de metri, în vârful Jebel Toubkal. Varietatea climatică este mare, de la zonele mediteraneene de pe versanții de nord, până la climatele semiaride și deșertice, pe versanții de sud, favorizând dezvoltarea unei biodiversități bogate. Munții Atlas sunt numiți după titanul Atlas din mitologia greacă, care a fost condamnat să țină cerul pe umerii săi, aspect care reflectă măreția și importanța acestor munți în cultura locală. Munții sunt bogați în minerale, în special fosfați, care sunt esențiali pentru agricultură și care sunt exportați în întreaga lume. Populațiile berbere care trăiesc în acești munți au o istorie și o cultură distinctă, păstrând tradiții vechi de secole, inclusiv arhitectura specifică a casbahurilor și tehnici de agricultură adaptate terenului montan, adică sistemele de irigație și agricultura terasată.
Deșertul Sahara este cel mai mare deșert fierbinte din lume și acoperă aproximativ 9,2 milioane km² în Africa de Nord, adică 10% din suprafața întregului continent. Se întinde pe teritoriul mai multor țări africane: Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Sudan și Tunisia. Sahara are un climat extrem de arid, cu temperaturi care pot ajunge până la 50°C în timpul zilei și pot scădea sub 0°C noaptea. Precipitațiile sunt foarte rare, cu valori sub 25 mm anual în majoritatea regiunilor. Peisajul deșertic este unul foarte divers și cuprinde dunele de nisip (erguri), platourile stâncoase (hamade), câmpiile acoperite de pietriș (reguri) și munții (de exemplu, Munții Ahaggar și Munții Tibesti). Acolo unde pânza freatică este destul de aproape de suprafață apar oazele, insulele de verdeață, locuite de tuaregi, un popor nomad, renumit pentru cunoștințele detaliate despre deșert și pentru tradițiile culturale. În oaze se cultivă curmale, cereale și legume, acestea constituind și importante atracții turistice. Cele mai cunoscute oaze din Sahara sunt Siwa, în Egipt, Ghadames, în Libia, și Timimoun, în Algeria. Sahara este bogată și în resurse naturale, inclusiv petrol, gaze naturale, fosfați și uraniu, contribuind semnificativ la susținerea economiilor țărilor din regiune. De-a lungul secolelor, deșertul a fost traversat de caravanele de sare care porneau de la minele din Mali și Mauritania către piețele din nordul Africii.
Depresiunea Congo, denumită și Bazinul Congo, este una dintre cele mai mari regiuni de drenaj fluvial din lume și găzduiește a doua cea mai mare pădure tropicală după Amazon. Situată în partea central-vestică a Africii, unitatea de relief cuprinde o suprafață de aproximativ 3,7 milioane km², acoperind părți din Republica Democratică Congo, Republica Congo, Camerun, Republica Centrafricană, Gabon și Angola. Este drenată de fluviul Congo, al doilea cel mai lung curs de apă din Africa, după Nil. Depresiunea Congo este locuită de diverse grupuri etnice, fiecare cu propriile sale tradiții și mod de viață. Printre acestea se numără Pygmeii, care sunt cunoscuți pentru adaptarea lor la viața din pădurea tropicală. Agricultura de subzistență este principala activitate pentru majoritatea populației locale. Se cultivă maniocul, porumbul și bananele, iar economia locală este susținută și de exploatarea resurselor naturale bogate: lemn, minerale (cupru, cobalt, diamante, aur), petrol și gaze naturale. Regiunea se confruntă cu provocări majore legate de defrișări ilegale, care amenință biodiversitatea și mijloacele de trai ale populațiilor indigene.
Două dintre cele mai mari și asemănătoare masive montane, localizate în zona Marelui Rift African, din estul continentului, sunt Munții Kenya - Kilimanjaro. Munții Kenya ating altitudinea maximă de 5.199 m în vârful Batian, iar Munții Kilimanjaro sunt cei mai înalți de pe continent, atingând 5.895 m în vârful Kibo. Ambele masive sunt niște stratovulcani stinși, care, datorită altitudinii mari, au fost afectați de glaciațiunea Cuaternară, pe vârfurile lor fiind instalați ghețari mici, în prezent în retragere din cauza încălzirii globale. Cel mai cunoscut ghețar este Furtwängler, ghețar care acoperă craterul vârfului Kibo. Din păcate, studiile arată că, de la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, ghețarii de pe Kilimanjaro au pierdut mai mult de 80% din masa lor, și, dacă tendințele actuale continuă, se preconizează că aceștia ar putea dispărea complet în următoarele decenii. La fel ca pe Kilimanjaro, ghețarii de pe Muntele Kenya au pierdut peste 70% din masa lor în ultimii 100 de ani. Cei mai cunoscuți ghețari din Munții Kenya sunt Ghețarul Lewis, Ghețarul Gregory și Ghețarul Diamond, situați în apropierea vârfurilor principale Batian și Nelion. Fiind amplasate foarte aproape de Ecuator, aceste masive montane găzduiesc mai multe zone ecologice diferențiate altitudinal, de la terenuri cultivate, la bază, până la păduri tropicale, pajiști alpine, deșerturi alpine și zona arctică a vârfurilor. Datorită importanței lor naturale și ecologice, precum și a peisajului spectaculos și a biodiversității pe care o adăpostesc, ambele masive montane sunt situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO, Kilimanjaro din anul 1987, iar Kenya din anul 1997.
Munții Scorpiei, din sudul continentului, cunoscuți și sub denumirea de Munții Drakensberg, se întind de-a lungul graniței dintre Africa de Sud și Lesotho, atingând altitudinea maximă de 3.482 m. Numele “Drakensberg” provine din limba afrikaans, vorbită în sudul continentului, și înseamnă “Munții Dragonului”. Lanțul muntos este alcătuit în principal din roci vulcanice bazaltice, care datează din perioada Jurasicului, dar și din roci sedimentare mai vechi, din perioada Karoo, cu o vechime de aproximativ 180-160 milioane de ani. Munții Scorpiei reprezintă o destinație turistică populară, printre atracțiile majore numărându-se Drumul Amfiteatrului și Cascada Tugela, cu o cădere a apei de 948 m. Totodată, aici există mai multe rezervații naturale și parcuri, cum ar fi Royal Natal National Park și Giant’s Castle Game Reserve.